Acum cinci ani eram fericita ca am scapat de liceu, mi-era frica de ce-o sa urmeze, simteam exuberanta de a fi scapat de profesorii care mi-au chinuit orele lungi de la 8 pana la 15 si de colegele care vorbeau de machiaj si fuste noi si vechi. Acum, dupa 5 ani, pe 15 iunie ii zic la multi ani sora-mii si ma uit asa la ce am mai facut de atunci. Am luat bacul. Am intrat la facultate. Acum termin facultatea. Pot sa zic ca sunt fericita ca am scapat de facultate, ca mi-e teama de ce o sa urmeze, ca simt exuberanta de a fi scapat de profesori si de colegele care vorbesc de bamboo si ultima rochie de la zara. Ce vreau sa zic de fapt? Liceul nu se termina niciodata. Traim intr-un continuu liceu. Mergem la scoala, care se poate transcrie in facultate/serviciu, avem profesori care ne freaca la cap – a se citi sefi, dupa scoala insa avem drumul nostru in care incercam sa evitam fetele care vorbesc de zara. Vrem sa plecam dar ne intoarcem mereu din drum datorita faptului ca “sunt un om serios, cu un job”, si prejudecatile ne tin legati de maini si de picioare, pe unii mai mult, pe unii mai putin.

Vad oameni care pleaca din tara, cautand alte taramuri cu oameni mai buni si fara sefi, dar e ca si cum ar face ceea ce facem si noi aici. Cu totii ne cautam fericirea, unii mai aproape, unii mai departe. Si mereu o sa ne intrebam atunci cand avem o despartire de drumuri, daca mergem pe drumul din stanga oare ce s-ar intampla pe drumul din dreapta acum. Ca si atunci cand te desparti de cineva, te intrebi.. oare ce s-ar fi intamplat daca as fi ramas cu persoana respectiva? As fi ajuns un om mai bun sau e mai bine ca am luat-o pe drumul asta?

Concluzia este ca mereu o sa iti doresti sa fii un om mai bun. Insa toatele stereotipurile din liceu or sa te urmareasca. Poate nu esti destul de slab, de popular, de puternic sau de viteaz.

Liceul ne pregateste pentru viata, pentru ca e primul contact cu viata ca atare. Nu e asa ca acum ti-ai dori sa mai fii in liceu?

Chestia asta are o singura insemnatate. Vrei sa fii altceva, altcineva, sa te defineasca alte caracteristici. Dar eu cred in viata de dupa liceu. Asa ca daca vrei sa fii altcineva, poti sa fii. Dar cand ajungi acasa cine esti?

Cand dai jos toate mastile impuse de societate, te vezi pe tine. Asa ca azi cand ai sa pleci de la serviciu spre casa, opreste-te in fata oglinzii. Mai esti cel din liceu?